CAPITOLUL I Introducere
I.1.CONTEXT
În contextul unei perioade în care siturile industriale numai urmăresc funcțiunea pentru care au fost realizate, mare parte din aceste situri sunt abandonate sau sunt folosite necorespunzător. În cele mai multe cazuri nu sunt respectate normele de siguranțăîn exploatare. Normele de siguranță în exploatare sunt cu atât mai greu de îndeplinit cu cât diferențele privind cerințele funcțiunii actuale și celei existente inițial sunt mai mari. Principalul scop al conversiei funcționale a siturilor industriale este acela a reintergra situl lipsit de funcțiune în cadrul orașului în vederea valorificarii potențialului său și a regenera contextul.
Siturile industriale, care inițial au fost amplasate la periferia orașului, cu precădere în apropierea gărilor. O dată cu extinderea limitelor urbane, aceste situri industriale sunt au devenit “centrale” și prin urmare poțentialul lor economic a crescut .O altă caracteristică a siturilor industriale ține de tipul de parcelă, de faptul că aceasta este în general de dimensiuni medii sau mari. Industriile aveau nevoie de spații generoase de manevrare si depozitare a materiei prime sau a produselor finite.În general clădirea specifică siturilor industriale este clădirea de tip “hală”, iar această caracteristică facilitează, de cele mai multe ori o adaptare mai ușoară a clădirii industriale unei noi funcțiuni. Aceste situri nu sunt exploatate la capacitatea lor maximăși de cele mai multe ori influențează negativ contextul urban, oferind imaginea unor zone urbane abandonate sau întreținute submediocru.
Siturile sau construcțiile industriale au o valoare socio culturală dată, pe de o parte de faptul că reprezintă o mărturie a etapei de dezvoltare a orașului, iar pe de altă parte acestea sunt landmark-uri, puncte de reper în memoria colectivă a locuitorilor.
Delimitarea ariei de studiu
Studiul acestei lucrări se limitează la analiza siturilor și a patrimoniului industrial urban. Specificul acestor situri este dat de faptul că acestea ocupăîn general parcele de dimensiuni mari sau foarte mari, parcele care au influențat evoluția contextului urban. Lipsite de funcțiunea pentru care au fost inițial proiectate aceste situri trebuiesc conservate sau reintegrate, conversia funcțională fiind una din soluțiile propuse pentru acest demers.
I.2.DEFINIREA CONCEPTELOR
Conversia funcțională –Etimologia acestui cuvânt oferă o înțelegere profundă asupra conceptuluiși a modului în care acesta va fi folosit. Provenit din limba latină verbul ce definește acțiunea fiind convertere.[1], substantivul fiind –conversionem[2].În sensul său conotativ, conversie înseamnă transformare începând cu secolul al XV, iar din 1928 termenul este asociat și în domeniul arhitecturii, o dată cu primele intervenții ce modifică programul de arhitecturăși prin urmare o dată cu primele transformări ale funcțiunii unei clădiri.Funcțional/ă este un adjectiv ce provine din limba franceză –function[3].În această lucrare asocierea “conversie funcțională” este definită ca schimbare a programului de arhitectură sau schimbare a funcțiunii.
Re-conversie funcțională Definesc prin re-conversie funcțională intervenția ce presupune revenirea la unul din programele de arhitectură pe care construcția le-a deservit, în urma unei conversii funcționale ulterioare.
Arheologia industrială[4] reprezintă un domeniu interdisciplinar ce presupune studiul siturilor industrial, situri ce au deservit programe de arhitectură asociate proceselor industriale. Aceastăcercetare care folosește metode de investigații specifice ce analizează mărturii, material sau imateriale, a documentelor, a artefactelor, a stratigrafiilor și a structurilor, a așezărilor omenești și a peisajelor urbane și naturale, create pentru sau în urma proceselor industrial, pentru a întelege în primul rând trecutul industrial și tehnicile folosite.
Context [5](urban)- În limba latină, înainte de secolul XV, prin contextus se înțelege o asociere, o îmbinare de mai multe lucruri. Verbul asociat cuvântului contextus este contextere și înseamnă prin asocierea ”con”- împreunăși “textere” a realiza, înțelegerea termenului fiind cel de asociere a unor elemente respectând o anumită regulă. Folosit în arhitecturăși urbanism, cuvântul context capatăînțelesul de structură a unui oraș sau a unei parți din oraș sau relație între anumite părți a unui oraș.
Sit industrial (urban) este definit ca parte a unui oraș, teritoriu, “sit[6]”, care are sau a avut ca funcțiune principalăasociată industriei, ca domeniu de activitate principal sau asociat acesteia.
Patrimoniu industrial[7] este un concept pe care-l voi folosi conform definiriidin Carta patrimoniului industrial TICCIH. Acesta reprezintă mărturiile culturii industriale de naturăistorică, tehnologică, socială, arhitecturalăși științifică. Aceste mărturii sunt de natură materialăși sunt constituite din părți sau subansambluri de clădiri, mașini tehnologice, fabrici, mine, depozite etc. Tema lucrării abordează doar siturile aflate în zonele urbane sau în imediata vecinătate a zonelor urbane.
I.3 Ipoteze de lucru
Conversia funcțională poate fio direcție majoră de intervenție la nivel urban, în situația orașelor cu parcele ce sunt ocupate de clădiri, ansambluri și situri industriale.
Această intervenție ar avea ca principal scop exploatarea potențialului siturilor industriale, consevarea patrimoniului architectural-industrial, patrimoniu industrial cu valoare socio-culturalăși economică.
Conversia funcțională trebuie să fie sustenabilă. Intervențiile asupra acestor situri trebuiesă permită săprevadă posibilitatea unei re-conversii funcționale.În momentul în care funcțiuneace face scopul conversiei funcționale nu mai este sustenabilă, intervențiile să poată fi reversibile. Elementele considerate valoroase ale sitului industrial trebuie să fie protejate și conservate.
I.3.1 Impactul siturilor industriale în contextul urban
Siturile industrialeabandonate implică suprafețe mari din orașcare sunt neexploatate, construcții care sunt în degradare sau utilizate necorespunzător. De cele mai multe ori acestea ajung într-o stare de degradare atat de avansatăîncat se ajunge la demolare în loc de consevare sau restaurare.
Aceasta ar trebui să fie ultima variantă, cu excepția cazului în care anumite părti din corpuri de clădire sau clădiri nu sunt valoroase iar o construcție nouă este sustenabilă. Conversia funcționalăeste o soluție de reutilizare. De cele mai multe ori costuriledemolăriiși construirea unor clădiri noi sunt semnificativ mai mari comparativ cu adaptarea clădirii existente la o funcțiune nouă.
1.3.2. Evaluarea potențialului siturilor industriale, criterii de evaluare
Evaluarea potențialului siturilor industriale este strict legată de valoarea culturalăși economică a acestora. Valoarea culturală devine din ceîn ce mai importantă pentru societate și orașîn general.
Valoarea ecomomică data de energia înmagazinată - embodied energy este și ea o caracteristică importantă atunci când vorbim de potențialul siturilor industriale.
Adaugîn acest sens faptul că o conversie funcțională menităsă reintroducă situl industrial în viața urbană, ar putea crea premisele unei încadrări într-un circuit turistic al orașului. Astfel de investiții ar trebui încurajate așadar atât de administrație, după modelul stategiilor create în Statele Unite ale Americii, la jumătatea secolului XX, când s-a încurajat masiv în conversii funcționale, tocmai pentru a rezolva utilitatea unor clădiri de mari dimensiuni, care nu mai erau utilizate conform scopurilor și programelor inițiale de arhitectură.
1.3.3. Valorificarea potențialului cultural și economic - valoarea de re-utilizare;
Valoarea economicăeste dată pe de o parte de potențialul dat de amplasament în contextul actual al orașului. Siturile industriale amplasate la un moment dat la periferia orașului, au devenit acum centrale și au, de cele mai multe ori ca principale caracteristici parcele de dimensiuni mari, hale industriale ce pot fi ușor convertite din punct de vedere functional și totodatăînglobează un potențial economic care de cele mai multe ori nu este de neglijat. Acest potențial economic este dat de valoarea economică a clădirilor sau ansamblurilor din situl industrial, dar și al valorii terenului.
Valoarea economicăeste denumită conceptul “embodied energy” [8]de către Mark Watson. Conceptul de “embodied energy”, energie înmagazinatăîn clădire, energie ce poate fi reutilizatăîn cadrul unui nou program de arhitectură, care să fie adaptat clădirii existente, cu toate modificările necesare siguranței în exploatare.
1.3.4. Reintegrarea sitului industrial în contextul actual –regenerarea contextului
Orașele,ce au fost puternic industrializate o dată cu Revoluția Industrială, au acum o nouă provocare, cea de a reintegra aceste situri în contextul urban. Aceste situri au ca principale caracteristici parcele de dimensiuni mari, utilizate de cele mai multe ori necorespunzător, cu funcțiuni improvizate, neautorizate și care afectează atât siguranța în exploatare cât și conservarea valorilorsiturilor industriale.
O nouă funcțiune poate regenera contextual, prin intervenții menite să exploateze potențialul acestor situri. Astfel de intervenții pot avea ca scop integrarea unui program de arhitectură socio-cultural sau alte programe de arhitectură specifice secolului XXI. Aceste programe trebuie să fie bine fundamentate și sustenabile și sățină cont de modul în care influențează contextul.
I.3.5. Conversia funcțională trebuie să respecte standardele actuale de proiectare
Sustenabilitatea noului program de arhitectură propus de conversia funcționalătrebuie sățină cont de normativele de siguranțăîn exploatare, securitatea la incendiu, igienă, sănătate și mediu. Trebuie avut în vedere ca o construcție industrială are sau a avut alte principii și reguli de proiectare, aici referindu-mă la gradul de luminare naturalăși artificială. O nouă funcțiune trebuie aleasă sau adaptată astfel încât noul program de arhitectură să nu afecteze sănătatea utilizatorilor și totodată să nu afecteze mediul.
Protecția Acustica, eficiența energetică a clădiriiși management-ul deșeurilor trebuie săfie și ele luate în considerare. Circulatia pietonală cât și rutieră sunt și ele totodată variabile de care trebuie să se țină cont.
I.3.6. Intervențiile să poată fi reversibile și să se utilizeze materiale și structuri reciclabile
Conform Regulamentului European 305 proiectarea trebuie sățină cont și de durabilitate și perioada estimată de funcționare a clădirii conforme programului de arhitectură. La sfârșitul perioadei de utilizare, este recomandabil ca mare parte din materialeleși produse și subansambluri care au fost adăugate sitului industrial existent să poata fi reutilizate. Acestea pot fi reutilizate atât prin demontare și remontare și proiectarea acestora trebuie să faciliteze aceste lucruri, prin adaptare, modificări considerate acceptabile din punct de vedere a eficienței economice sau în cel mai rău caz prin reciclare.
I.3.7. Conversia funcțională, intervenție sustenabila în sine, reciclare în situ
Dacă în subcapitolul anterior am scos în evidență necesitatea unor intervenții care să fie sustenabile, iar materialele sau subansamblurile să poată fi reutilizate, putem privi conversia funcțională ca o intervenție sustenabilăîn sine prin faptul că se folosește de o clădire existentă. Vorbim astfel de un intervenție de “reciclare” a unui sit industrial, prin re-utilizarea materiei existente. Intervenția arhitecturală poate presupune ca rezultat o operă arhitecturală nouă, rezultată din elemente considerate valoroase în urma procesului de arheologie industrialăși asocierea unui program de arhitectură sustenabil sitului, care până la conversia funcțională este considerat industrial.
1.4. Stadiul cercetării
O caracteristică majoră a cercetarii patrimoniului industrial este cea de interdisciplinaritate. O lucrare care vine să susțină aceasta este cea a lui Louis Bergeronîn domeniul patrimoniului industrial - Le Patrimoine Industriel –une nouveau territoire. Louis Bergeroneste profesor francez de istorie, doctor în științe umane la “Scoala de Înalte studii de științe umane”.Nevoia conservării și protejării acestui patrimoniu este resimțită prin urmare de mai mulți specialiști, nu doar arhitecți sau urbaniști. Loius Bergeron și Gracia Dorel-Ferré[9]observăși atrage un semnal de alarmăîn cartea sa asupra faptului că siturile industriale sunt abandonate, echipamentele industriale sunt deteriorate și că este nevoie de o implicare mai mare pentru a salva acest patrimoniu, după o cercetare în prealabil, pentru a se evidenția elementele semnificative care trebuiesc păstrate.
Dupa 2010, studii representative în domeniul cercetării patrimoniului industrial sunt lucrarile lui Carol Bertens, Redeveloping Industrial Sites și a lui James Douet, Industrial Heritaje Re-toold, ambele lucrări militând pentru importanța patrimoniului industrial și nevoia imediată de protejare a acestuia.Cercetarea acestui domeniu este susținutăși de TICCIH, Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial şi consultantul de specialitate al ICOMOS - Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri - cu privire la patrimoniul industrial. Acest comitet a elaborat în 2013, Carta patrimoniului industrial TICCIH care va fi prezentată de către ICOMOS pentru a fi ratificată şi aprobată de UNESCO.
CAPITOLUL II Ce inseamnă patrimoniul industrial
Patrimoniul industrial reprezintăin lucrarea lui James Duet [10] în Industrial Heritage Re-Tooled pe de o parte elemente de neînlocuit a peisajului industrial, peisaj de marchează o perioadă din istoria oraşului.Nu este de neglijat nici valoare tehnologicăşi ştiinţifică dezvoltate în timpul perioadelor în care industria a evoluat intensiv, iar aceste dovezi, înmagazinate în siturile industriale, sunt valoroase pentru istoria ştiinţelor ce au contribuit la dezvoltarea industriilor.
James Douet propune acordarea unei atenţii deosebite asupra elementelor rămase care ar trebui protejate şi totodată reasamblate în vederea înţelegerii a modului în care industria a funcţionat. Aceste acţiuni ar avea drept scop final păstrarea construcţiilor industriale şi lăsarea în amintire a acestei perioade generaţiilor viitoare. Existăşi o valoare socială a patrimoniului industrial, ce se caracterizează printr-un simţ al identităţii, a apartenenţei urbei la trecut, valoare dată din rememorarea activităţilor pe care oamenii l-au avut într-o anumită etapă a dezvoltarii oraşului. Necesitatea păstrării si consevarii siturilor industriale sau a anumitor subansabluri din aceste situri este datorata şi pentru a păstra specificul anumitor zone din oraş.
Peisajul industrialconferă zonei în care se află situl industrial un anumit specific, ce se relaţionează cu o etapă din istoria oraşului şi este important ca aceastăcaracteristicăde indentitate să fie, dacă nu păstratăîn totalitatea sa, cel puţin marcată, semnalizată prin conservarea elementelor semnificative care să readucăîn memoria colectivă existentăşi conştientizarea acelei perioade.
II.1. Importanţa patrimoniului industrialîn contextul urban
Patrimoniul industrial reprezintă siturile industriale împreună cu clădirile și subansamburile ce se află pe sit. Valoarea socio culturală a siturilor industriale este dată pe de o parte de faptul că aceste situri cu personalitatereprezintă puncte de reper, landmark-uri în contextul urbanşi pe de altă parte, siturile industriale reprezintă mărturii a unei etape importante din istoria oraşului.
Siturile industriale, poziționate în general la periferie, atunci când au fost realizate, au ajuns acum să fie centrale, datorită extinderii limitelor oraşului. Tocmai de aceea, indirect a crescut şi valoarea lor economică şi în acelaşi timp potențialul de exploatare. Unul din avantajele siturilor industriale este dat de faptul că acestea ocupă parcele mari, parcele ce, prin conversie funcțională pot sustine programe majore de arhitecturăşi totodată clădirile industriale oferă, în general hale de mari dimensiuni, oferă posibilitatea de adaptare facilă a multor programe de arhitectură.
În contextul în care parcelele devin din ce în ce mai mici, prin divizare succesivă, sau procentul de utilizare a terenului, POT este din ce în ce mai mic, ca urmare a densificării construcțiilor, în perioada postbelică, aceste situri reprezintăoportunitațişi soluții la programe de arhitectură ce necesită suprafețe mari. Un alt avantaj este dat de existența clădirilor-“embodied energy” care pot fi adaptate noului program de arhitecturăşi care reduc semnificativ costurile, comparativ cu o construcție nouă.
Conform Cartei patrimoniului industrial TICCIH din 2003 patrimoniul industrial trebuie indentificat, inventariat şi cercetat[11]. Acestea sunt cele trei direcții principale pe baza cărora trebuie să se planifice strategii şi politici publice menite să protejeze patrimoniul industrial.
Scopul păstrării patrimoniului industrial este dat pe de o parte de rațiuni ce țin de identificare cu trecutul, patrimoniul industrial marcând o etapă din evoluția oraşului, etapă care ar trebui păstratăşi planificată pentru viitor, astfel încât acest patrimoniu să fie accesibil şi generațiilor viitoare.
Patrimoniul industrial trebuie identificat si inventariat.Carta patrimoniului industrial TICCIH din 2013 încurajează utilizarea de resurse moderne de inventariere şi acces la informații, cum ar fi stocarea computerizatăşi accesul online, permanent la informații. Astfel valoarea şi necesitatea păstrării patrimoniului industrial poate deveni un subiect de discuție şi interes pentru societatea civilă. Totodată inventarierea acestor situri ce constituie patrimoniul industrial trebuie să fie bine documentată, cu planuri, fotografii, care să fie arhivate pentru a fi un suport pentru cercetări ulterioare.
Carta patrimoniului industrial TICCIH din 2013 consideră investigația arheologică ca principală metodă de cercetare.Totodată se recomandă ca siturile industriale să fie evaluate din punct de vedere al importanței , ca principale criterii de evaluare [12] fiind definite conceptele de peisaj, loc, sit, tipologii de clădiri şi structuri, maşini şi procese tehnologice. Se recomandă colaborarea internațională atât în vederea inventarierii patrimoniului industrial şi totodată standardizarea criteriilor [13]de evaluare a patrimoniului industrial.
Carta patrimoniului industrial TICCIH din 2013 subliniază impactul major pe care industrializarea a avut-o asupra civilizațieişi recomandăînceperea demersurilor de recunoaştere a acestei importanțe prin listarea anumitor situri industriale în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Inițierea unor politici publice menite să protejeze patrimoniul industrial sunt şi ele necesare astfel încat să se reducă riscurile de degradare se pot realiza prin crearea unuicadru legal de protejare şi reutilizare a siturilor industriale.
II.2. Evoluția siturilor industriale şi impactul avut asupra dezvoltării oraşului
Zonele industriale au influențat dezvoltarea oraşului. Siturile industriale au fost amplasate în general în zona gărilor sau a liniilor de transport feroviar pentru a facilita transportul materiilor prime sau a produselor finite. Totodată la nivelul parcelarului putem observa dimensiuni mari a parcelor alocate siturilor industriale, iar în cele mai multe cazuri, parcelele învecinate au fost folosite pentru programe de arhitectură relaționate industriilor sau cu caracter rezidențial, pentru a asigura locuințele muncitorilor. Trama stradălă a fost şi ea prin urmare influențatăîn funcție de activitatea, specificul şi necesitatea industriei pe care o deservea situl industrial.
Perioadele în care s-au dezvoltat siturile industriale au influențat semnificativ oraşul, atât la nivel de planificare şi organizare urbană, întrucât aceste situri aveau nevoie de suprafețe mari, cât şi dezvoltărilor ulterioare, conexe industriilor, aici referindu-mă la infrastructură, drumuri de acces pentru materie prima, cale ferată, depozite şi nu în ultimul rând locuințe pentru muncitori. Prin urmare, unul din scopurile conversiei funcționale a siturilor esteacela de a reintergra situl lipsit de funcțiune în cadrul oraşului în vederea valorificării potențialului său. Pe de altă parte, aceste situri, care, atunci când au fost realizate erau limitrofe oraşului, au devenit, pe măsură ce oraşele s-au dezvoltat, zone centrale sau apropiate de centru. Acest lucru înseamnă pe de o parte o creştere a valorii economicea terenului, premise pentru investiții şi pe de altă parte, în situația în care situl nu este reintegrat funcțional în actualul context limitează dezvoltarea a zonelor învecinate.
În prezent aceste situri nu mai deservesc functiunea pentru care au fost proiectate şi de cele mai multe ori nu sunt întretinute, fapt ce influențează negativ contextul şi totdată aceste zone industriale devin “neprietenoase” locuitorilor.Potențialul economic al intervențiilor este aşadar pe de o parte de valoarea intrinsecă a terenurilor pe care există situl industrial şi pe de altă parte de valoarea culturalăşi memorialăîn unele cazuri, periodele în care s-a dezvoltat industria reprezentând etape din istoria oraşului.
II.3. Valoarea culturală a patrimoniului industrial
Valoarea culturală a sitului industrial este de faptul că acestea sunt mărturii ale unei perioade istorice din dezvoltarea oraşului si pentru că aceste situri reprezintă puncte de reper în oraş, situri ce oferă o anumită caracteristică contextului, o imagine caracteristica peisajului industrial.Construcțiile sunt de cele mai multe ori valoroase şi din punct de vedere arhitectural, printr-o arhitectură coerentăşi care face parte dintr-un anumit stil sau curent în arhitectură, cu elemente de limbaj architectural deosebite, care au nevoie de protecție şi conservare.
Creșterea interesului pentru patrimoniu, pentru trecut și pentru păstrarea elementelor ce aduc aminte de anumite perioade din istoria orașelor fac ca acest tip de intervenție - conversie funcțională să fie relaționată cu precădere către programe de arhitectură socio culturale. În THE INDUSTRIAL HERITAGE - MANAGING RESOURCES AND USES, Judith Alfrey și Tim Putnam pun accent pe importanța acestei tendințe, menite să susțină aceste intervenții în siturile industriale[14]. Totodată definesc conceptul de leisure learning[15], concept ce pune în evidențăinteresul locuitorilor orașul asupra istoriei și a patrimoniului urban, siturile industriale marcând cu siguranță o perioadă importantăîn istoria orașului, având în vedere că această etapă a influențat semnificativ dezvoltarea orașului industrial sau zone industriale a orașului în perioada modernă. Totodată Judith Alfrey și Tim Putnam reflectă faptul că locuitorii care s-au relocat într-un oraș cu o istorie bogată sunt de cele mai multe ori interesați de cunoașterea patrimoniului istoric.
Conversia funcțională reprezintă o soluție în acest sens, alocarea unei noi functiuni facilitând o întreținere mai bună a construcțiilor şi subansamblurilor, toate acestea plecând de la premisa că intervenția de arhitecturăeste una care protejează, păstreazăşi pune în valoare elementele semnificative ale sitului.
II.4 Valoarea arhitecturală a siturilor industriale
Ceea este de remarcat este dat de faptul că o construcție industrială considerată valoroasă din punct de vedere arhitectural, prin faptul că marchează o etapă dintr-un curent sau dintr-un stil, prin faptul că aceasta conține sisteme sau elemente de vocabular arhitectural sau chiar anumite caracteristici ce țin de urbanism, de o specificitate a parcelarului şi a modului în care existența unui sit industrial într-un context urban, influențează parcelarile învecinate sitului.
Totodată subliniez ca estetica clădirilor industriale cat si peisajul industrial sunt importanteşi merită pastrateşi conservate. Estetica clădirilor industrialreprezintămodele şi dovezi ale perioadei moderne şi de cele mai multe ori este apreciată mai degrabă de arhitecți şi artişti, decât de restul societății civile[16], asa cum remarcăşi Carol Bertens în cartea sa Redeveloping Industrial Sites
În cazul programelor de architecturăce deservesc funcțiuni industriale, forma clădirilor este subordonată funcțiunii. În cazul unei conversii funcționale, este interesant faptul că această relație de subordonare se inversează, fiind necesarăpractic, identificarea unei funcțiuni sustenabile şi adaptabile clădirii existente.
Pe de o parte conversia funcțională reuşeste astfel săprezerveelementele de arhitectură, clădirea considerată operă arhitecturală sau situl în totalitatea sa, întrucât introducerea unei noi funcțiuni înseamnăîn acelaşi timp eliminarea riscului că acest element, subansambluri sau ansabluri să nu fie întreținute. Pe de alta parte aceaste elemente sau opere de arhitectură, prin conversie pot redeveni valoroase prin calitatea intrervenției, iar forma şi noua funcțiune împreună poate crea o nouă operă de arhitectură.
Funcțiunea inițială, care acum nu mai existăşi care împreună cu forma au creat inițial un ansamblu arhitectural, este înlocuită cu o altă funcțiune şi în cazul în care intervenția este una reuşită, putem vorbi de crearea unui nou ansamblu valoros din punct de vedere architectural. Astfel, prin “reciclarea” clădirii ca demers de utilizare a energiei înmagazinate şi prin inserarea unei noi funcțiuni sustenabile sitului putem vorbi de crearea unei noi relații dintre formăşi funcțiune, care împreuna pot deveni un nou ansamblu arhitectural valoros.
II.5 Valoarea de re-utilizare (economică) a siturilor industriale
Siturile industriale au înglobatăîn general o investiție mare de energie (embodied energy) şi aceasta trebuie preluată, adaptatăşi reutilizată. Această energie şi investiție trebuie evaluatăîn functie de valoarea economică dar şi în funcție de valoarea arhitecturală stilistică sau istorică a sitului. În situația în care acest sit sau părți din acest sit au o valoare, aceasta trebuie păstratăşi înglobatăîn noul proiect de arhitectură.
Dacă părți din sit nu au valoare, trebuie evaluat dacăeste mai eficient ca acestea să fie demolate sau adaptate pentru noul program de arhitectură. Aceste clădiri industriale se preteazăfoarte bine unei intervenții de conversie funcțională, datorită potențialului lor, asa cum susține şi James Duet[17]în cartea sa Industrial Heritaje Re-toold.
Potențialul economic al intervențiilor este aşadar pe de o parte de valoarea intrinsecă a terenurilor pe care există situl industrial şi pe de altă parte de valoarea culturalăşi memorialăîn unele cazuri, perioadele în care s-a dezvoltat industria reprezentând etape din istoria oraşului. Energie utilizată/amprenta de carbon a clădirii pe parcursul duratei de funcționare, importanța reintegrării sitului în contextual urban actual.
Pentru a stabili ce este valoros şi merită restaurat, trebuie să stabilim criterii de selecție astfel încât anumite părți care nu sunt valoroase să poata fi demolate şi înlocuite cu altele ce pot avea un potențial atât economic cât şi estetic sau la nivel de context.
Conversia funcțională a siturilor industriale trebuie făcută pentru a reintergra situl lipsit de funcțiune în cadrul oraşului în vederea valorificării potențialului său.Vorbim totodatăşi de o valoare culturală[18], aşa cum afirma James Duet în cartea sa”Industrial Heritaje Re-tooled”,în momentul în care defineşte valorile acestor situri industriale şi îşi pune întrebarea semnificației pe care le au aceste situri, care fac parte din istoria oraşului, pe lângă valoarea lor strict economică.
CAPITOLUL III Protejarea patrimoniului industrial
Conversia funcțională se poate realiza atât în cazul siturilor industriale care sunt considerate Monumente Istorice, fiind inventariate în Lista Monumentelor istorice, cât şi cele care nu fac parte din această categorie. În cazul celor din urmă, intervențiile asupra sitului se poate face fără avizul Ministerului Culturii, cu condiția că acestea sănu aparțină unei zone construite protejate. În situația în care situl sau clădirea industrială este inventariatăîn Lista Monumentelor Istorice, proiectul de arhitectură trebuie să fie avizat şi de Ministerul Culturii.
III.1. Arheologie industrială
Arheologia industrială[19]reprezintăun domeniu interdisciplinar ce presupune studiul siturilor industriale situri ce au deservit programe de arhitectură asociate proceselor industriale. Această cercetare care foloseşte metode de investigații specifice ce analizează mărturii, material sau imateriale, a documentelor, a artefactelor, a stratigrafiilor şi a structurilor, a aşezărilor omeneşti şi a peisajelor urbane şi naturale, create pentru sau în urma proceselor industriale. Pentru a întelege în primul rând trecutul industrial şi tehnicile folosite, James Douet, în cartea sa, “Industrial Heritage Re-tooled” propune o abordare a managementului problemelor şi situațiilor pe care le prezintă un sit industrial[20], considerat valoros şi totodată scoate în evidența nevoia de acces[21], în sensul de cunoaştere, la acest sit. De cele mai multe ori aceste situri industriale sunt abandonate şi reprezintă zone urbane, pe de o parte neutilizate iar pe de altă parte zone din oraş care nu interactionează cu contextul.
James Douet propune o abordare ce ar trebui să înceapă practic cu partea de arheologie industrială, cea de analiză, evaluare şi inventariere[22] a elementelor sau ansamblurilor industriale şiîn acelaşi timp elaborarea unor politici de conservare, care să prioritizeze elementele valoroase. Anumite interventiiîn siturile industriale ar trebui luate drept exemplu pentru invervențiile de conservare [23] şi dezvoltare în alte situri.În acelaşi timp James Douet consideră importantăşi relația cu administrația, mai exact cu politicile de administrare[24] a acestor situri şi cu relația dintre instituțiile responsabile care ar trebui să intervină pentru a proteja, conserva şi reintegra aceste situri în contextul urban.
Consider că scopul final al arheologiei arhitecturale este acela de a scoate în evidență elementele valoroase din cadrul sitului industrial, astfel încat acestea să poată fi protejate, eventual restaurate pentru a le putea transmite mai departe generațiilor viitoare. Modul în care se poate face această conservare ține de tipul de intervenție. Situl industrial poate căpata astfel pe de o parte funcțiunea de muzeu, la care locuitorii sau cei interesați să poată avea acces sau îşi poate schimba funcțiunea într-un program de arhitectură actual, dar care, în cazul în care ar fi implementat, să nu afecteze protejarea elementelor sau ansamblurilor considerate şi inventariate drept valoroase în urma procesului de arheologie industrială.
III.2. Reglementări şi metodologii de protejarea siturilor industriale
Carta patrimoniului industrial TICCIH din 2003 recomandă că patrimoniul industrial să fie considerat ca parte [25]integrantă a patrimoniului cultural şi astfel integritatea sa să fie atent protejată, prin păstrarea elementelor şi subansamblurilor care îl consituie, cum ar fi maşinile industriale şi alte elemente ce au sustinut procesul tehnologic. Totodată siturile industriale considerate foarte valoroase şi importante trebuiesc conservate fără intervenții cear putea altera autenticitatea sitului. În aceste cazuri sunt excluse prin urmare, conversiile funcționale[26].
În România, protejarea, clasificarea şi inventarierea siturilor şi clădirilor industriale considerate monumente istorice este reglementată prin lege conform Normei metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice din 18.04.2008. Reglementarile privind protejarea patrimoniului sunt stabilite de Legea 422/2001, iar reglemetarile privind interventiile in zonele protejate sunt stabilite in Legea 6/2008.Aceste reglementări sunt necesare în cazul siturilor înregistrate ca protejate în Lista Monumentelor Istorice.
Siturile industriale care prezintă anumite elemente sau subansambluri valoroase din punct de vedere arhitectural sau cultural şi care nu sunt listate în LMI ar trebui să respecte anumite norme de protejare şi restaurare, aici referindu-mă la elementele de vocabular architectural, anumite caracteristici urbanistice ale siturilor .
CAPITOLUL IV Avantajele conversiei funcționale a siturilor industriale
De ce este importanta această intervenție? Care sunt principalele avantaje ale conversiei funcționale a siturilor industriale atât la nivelul contextului cât şi la nivelul oraşului? Zonele industriale au ramas fărăfuncțiunile pentru care au fost proiectate şiîn acest moment acestea constituie în acelaşi timp zone abandonate sau exploatate necorespunzător şiîn acelaşi timp constituie un potențial semnificativ în situația unor conversii funcționale, ce permit adaptarea a unui număr mare de noi funcțiuni datorită modului în care a fost proiectat spatiul industrial.
IV.1. Siturile industriale se afla in zone cu potențial de regenerare urbană o dată cu conversia funcționala a sitului.
La nivelul contextului, conversia funcțională a unui sit industrial poate avea un impact major.Putem vorbi în funcție de tipul de program de arhitectură, de schimbarea specificului zonei de modificarea traficul rutier sau/şi pietonal. Totodată trebuie să punem accent şi pe faptul că aceste situri, foste industriale “abandonate” vor deveni în situația conversiei funcționale, situri care vor păstra şi proteja atât clădirile cât şi peisajul. Constatăm în ultimele decenii o densificare a construcțiilor în marile oraşe şi o creştere semnificativă a coeficientului de utilizare a terenului.
Creşterea procentului de utilizare a terenului (POT) cât şi a coeficientului de utilizare (CUT) reprezintă premise de “redescoperire” a siturilor industriale în contextul în care nu mai există parcele de dimensiuni mari, necesare anumite funcțiunice au nevoie de suprafețe mari, atât ca lot cât şi ca suprafețe construite. Siturile industriale au în general, această caracteristică a parcelelor mari, necesare ca urmare a cerințelor industriale şi pe de altă parte clădirea specifică a sitului industrial, este clădirea “hala”, un plan liber ce poate fi usor adaptat unor noi funcțiuni.
Carol Berens în cartea sa, Redeveloping Industrial Sites, Hoboken: John Wiley&Sons. Inc., 2011 scoate totodatăîn evidență necesitatea unor politici publice [27]care să sprijine acest demers de conversie funcțională a situlor industriale.
Necesitatea reintegrării unor zone semnificative ca dimensiuni, de obicei centrale sau apropiate de zona centrală, ca urmare a extinderii oraşului, zone ocupate de aceste situri industriale este prioritarăşi trebuie să fie un element programat în planificarea evoluției urbane a oraşului.
IV2. Amplasate inițial la periferia oraşului sau în apropierea gărilor, siturile industriale au devenit “centrale”, o dată cu extinderea limitelor oraşului.
În afară de valoarea culturalăşi arhitecturală, siturile industriale au şi o valoare economică, valoare ce poate fi exploatată prin re-utilizare. Trebuie avut în vedere ca în afară de inventariere, păstrare şi re-utilizare siturile industriale care sunt abandonate contribuie negativ din punct de vedere al peisajului urban[28]. Aceste urmări s-au manifestat în general în oraşele puternic industrializate, aşa cum sublinia şi Carol Bertens în cartea sa Redeveloping Industrial Sites. Zone de cele mai multe ori interzise şi abandonate, cu loturi neîntreținute sau utilizate necorespunzător, aceste situri industriale sunt de cele mai multe ori în apropierea centrului oraşului. Un exemplu în acest sens îl constituie siturile industriale de pe platfoma industrială Filaret din Bucureşti.
Nu este de negliajat nici valoarea lor imobiliară, mai ales în cazul oraşelelor cu o densitate mare de clădiri, oraşe în care parcelele necesare unui program de arhitectură ce are nevoie de suprafețe mari nu mai există. Potențialul acestor situri industriale este sporit totodatăşi de faptul că siturile industriale, care inițial au fost proiectate la periferia oraşului, au devenit, ca urmare a extinderii limitelor urbane –centrale, ceea ce înseamnă facilități suplimentare pentru orice investiție, ce are ca finalitate conversia funcțională.
IV.3 Păstrarea şi protejarea în conditii optime a clădirilor industriale în contextul atriburii unui nou program de arhitectură
În urma studiului de arheologie industrială, trebuie cercetate şi inventariate elementele valoroase din punct de vedere cultural, arhitectural şi economic.Clădirile siturile industriale păstrează amintirea “unică” a unei perioade din istoria oraşului şi tocmai de aceea este cu atât mai important că aceste situri să fie protejate şi reintegrate în contextul urban. Abordarea unei astfel de direcții ar trebui sățină cont explorarea, înțelegerea şi evaluarea resurselor siturilor industriale [29]şi să valorificăm aceste situri industriale astfel încât acestea să poată fi protejate şi păstrate în condiții optime. Trebuie păstrat un echilibru intre conservarea elementelor valoroase din cadrul sitului industrial si transformarea acestuia in urma intervențiilor necesare pentru adaptarea la noua funcțiune.
Cea mai folosită functiune propusăîn cazul conversiei funcționale estecea de muzeu, funcțiune ce ar presupune un acces mai facil a oamenilor la elementele ce alcătuiesc situl industrial.Scopul final de protejare şi păstrare a elementelor valoroase a sitului industrial trebuie să rămanâ prioritar.O conversie funcțională menităsăreintroducă situl industrial în viața urbană, ar putea crea premisele unei încadrări într-un circuit turistic al oraşului.
Astfel de investiții ar trebui încurajate aşadar atât de administrație, dupa modelul stategiilor create în Statele Unite ale Americii, la jumatătea secolului XX, când s-a încurajat masiv în conversii funcționale, tocmai pentru a rezolva utilitatea unor clădiri de mari dimensiuni, care nu mai erau utilizate conform scopurilor şi programelor inițiale de arhitectură.
Un exemplu în acest sens este prezentat de Marcus Binney, Francis Machin şi Ken Powell în Bring future The re-use of Industrial Buildings. Cu subtitulul “Statele Unite ne-au arătat calea…utilizând cu imaginație fonduri guvernamentale”[30], acestia oferă mai multe exemple de conversii funcționale, printre care conversia funcțională realizatăîn 1978 a unei clădiri aparținând industriei siderurgice în Școala Națională de Design din Providence sau a unei turnătorii din catierul Brooklyn din New York, care era considerată de către locuitori drept o “pacoste urâtă” [31]pentru oraşîntr-un Centru Medical, intervenția conversiei funcționale urmărind totodatăși anumite modificări ale fațadei, conforme cu necesitățile noului program de arhitectură. American Machine and Foundry Co Plant in Brooklyn, NY, Marcus Binney, Francis Machin, Ken Powell, Bring future The re-use of Industrial Buildings, p.27
În ceea ce privește evaluarea potențialului dat de valoarea economică, consider un argument de autoritare relevant conceptul de “embodied energy” [32]pe care Watson, în cartea Industrial Heritage Re-Tooledîl definește ca energie înmagazinata a materialelor și a construcției, energie ce poate fi reutilizatăîn contextul unei intervenții ce are ca scop conversia funcțională.
CAPITOLUL V Intervenții în siturile industriale
Valoareaculturalăpoate fi scoasăîn evidențăîn urma studiilor de arheologie industrială, proces ce presupune o analiză detaliată asupra sitului industrial și a elementelor, subansamblurilor și ansamblurilor ce îl compun.Pentru a stabili ce este valoros și trebuie conservat si restaurat, trebuie să stabilim criterii de selecție astfel încât anumite părți care nu sunt valoroase să poată fi demolate și înlocuite prin construirea unor noi clădiri ce pot avea un potențial atât economic cât și estetic sau la nivel de context.
V.1. Condiții de intervenție în siturile industriale
Conversia funcțională a siturilor industriale trebuie făcută pentru a reintergra situl lipsit de funcțiune în cadrul orașului în vederea valorificarii potențialului său prin realizarea unui echilibru intre conservare a elementelelor importante din situl industrial si transformarea acestuia in urma interventiilor necesare noii functiuni. Vorbim totodatăși de o valoare culturală, așa cum afirma James Duet în cartea sa”Industrial Heritaje Retooled”, în momentul în care definește valorile acestor situri industriale și își pune întrebarea semnificației pe care le au aceste situri, care fac parte din istoria orașului, pe lângă valoarea lor strict economică.
Nu trebuie neglijată nici valoare arhitecturală, dată de de faptul că aceste situri industriale constituie elemente de arhitecturăce marchează anumite etape, curente și stiluri coroborate cu perioada în care siturile industriale au fost realizate.
Majoritatea siturilor industriale aparțin perioadei jumătății secolului XVIII, începutul secolului XIX, însă existăși situri industriale, în general de dimensiuni mai reduse ce au precedat Revoluția industrială, situri care, spre exemplu în București au deservit industrii relaționate cu realizarea materialelor de construcție. Este o rubrică primară. Se referă la practicile profesionale de salvare şi menținere a stării bune de conservare a unui sit, ansamblu, monument sau la starea unui obiectiv inventariat. Această categorie se referă la starea actuală de conservare. Poate conține câmpuri separate pentru lucrările de conservare anterioare şi lucrările necesare pentru conservare în viitor. Un control al vocabularului prin tezaur de cuvinte este indicat.
V.2. Tipuri de intervenție în siturile industriale
Aceste intervenții trebuie clasificate în funcție gradul de protectie a sitului industrial.In situl industrialpot fi premise intervenții de cercetare, conservare, restaurare şi conversie functionala.Situl industrial poate fi conservat ca ruina sau se poate pastra prin atribuirea functiunii(conversie functionala) de muzeu sau a unei functiuni socio-culturale, o abordare foarte des intalnita in cazul conversiilor siturilor industriale de la sfarsitul secolului XX. Daca situl industrial nu este protejat prin apartenenta sa la Lista Monumentelor Istorice, in urma cercetarii trebuie stabilit ce este valoros si conservat si ce poate fi adaptat.
În cazul acestor situri industriale, este necesară efecturare de cercetări astfel încât elementele importante să poată fi inventariate, conservate şi restaurate. Trebuiesc evitate demolările, acestea fiind ultima soluție în situația în care nu se pot consolida sau în cazul în care elemente sau subansambluri nu sunt valoroase în contextul sitului industrial. Inserțiile de corpuri de clădire trebuiesc făcute astfel încât să nu afecteze elementele considerate valoroase din cadrul sitului industrial.
V.3. Studii de caz
Evoluția siturilor industriale în Municipiul Bucureşti
Zonele şi platformele industriale s-au dezvoltat în general în apropierea căii ferate, aceasta fiind principalul mijloc de transport al materiilor prime grele, aşa cum se poate observa în partea laterală din planul oraşului Bucureşti realizat de Orăscu în anul 1893.
Se poate observa o concentrare a siturilor industriale în partea vestică a oraşului, zona cu o infrastructură mai dezvoltată a căii ferate. Siturile industriale, ce ocupăîn general loturi de mari dimensiuni, au influențat parcelarea zonelor învecintate şi totodată au creat contextului specificul de zonă industrială.
Această dezvoltare industrial se suprapune perioadei Revoluției industriale, care s-a manifestat şi în oraşul Bucureşti, oraş care până la jumatatea secolului XX şi-a dezvoltat intensiv zonele industriale, asa cum se poate observa în harta Municipiului Bucureşti din 1991, de mai jos.
Fabrica de chibrituri București este localizatăîn centrul platformei industriale Filaret, în apropierea Gării Filaret, partea de vest a Parcului Tineretului. Se poate observa cum, de-a lungul timpului se poate observa o densificare a clădirilor în zonele învecinate sitului industrial, clădiri care au în general funcțiuni rezidențiale, destinate muncitorilor. În zona Fabricii de Chibrituri, se poate observa ca specific tipul de locuință individuală sau colectivă de mici dimensiuni, mare parte din locuințele colective având regimul maxim de inaltime P+2. În ceea ce privește parcelarea se poate observa că aceasta nu s-a realizat organic, fiind foarte puține zone în care parcelele au rezultat ca urmare a unor divizări succesive, ci în urma unui plan urbanistic programat. Această parcelare și creștere a gradului de utilizare a terenului se poate obseva în urma evoluției între anii 1895, în harta de mai sus și 1911.
Dezvoltarea industriilor a implicat așadar și o dezvoltare intensivă a contextului, în mai puțin de două decenii, după cum se poate observa. La începutul secolului XX, putem spune că principalele zone și platforme din București au fost conturate, perioada post belică dezvoltând și mai mult aceste zone, până la evoluția ce poate fi observatăîn harta extrasul de plan din 1991, de mai jos. Putem spune ca trama stradala nu a suferit modificări majore dupa anul 1911, în zona platformei industriale Filaret, în centrul căreia se aflăși Fabrica de Chibrituri București.
În acest moment, Fabrica de Chibrituri și-a pierdut bineînteles funcțiunea pentru care a fost proiectată, iar funcțiunile actuale, fără autorizație de construire sunt variate, diferite corpuri de clădire având funcțiuni de atelier auto, zone de producere pentru ferestre termoizolante sau zona de expunere pentru aceste produse finite, până la funcțiunea improvizată de locuire.
Situl industrial Fabrica de Chibrituri constituie o sumă de elemente de vocabular arhitectural coerent, care din păcate nu sunt protejate sau restaurate, fiind necesară o intervenție cât mai rapidă asupra acestui sit, tocmai pentru a nu pierde aceste elemente și situl în totalitatea sa. Fabrica de Chibrituri este un reper atât pentru locuitorii din vecinatatea sitului cât și la nivelul orașului. Este un landmark, un punct de reper în cadrul orașului.
Deși nu este listat încăîn Monumentelor Istorice și prin urmare nu poate beneficia de cadrul juridic legal de protecție, Fabrica de Chibrituri este un element important în cadrul contextului, motiv pentru care propunerea unei conversii funcționale, a unui nou program de arhitectură, care să fie coerent, ar reintegra acest sit în context, ar ajuta la regenerarea acestuia și pe de altă parte, o intervenție de arhitectură asupra acestui sit ar coordona spre o protejare și restaurare a elementelor semnificante a acestui sit.
Studiile de caz pe care le-am ales din literatura internațională de specialitateîn ceea ce privesc conversiile funcționale sunt din cartea lui Michael StrattonIndustrial Buildings Regeneration and Conservation.
Jewellery Quarter-West Midlands Primul exemplu este mai degrabă o reconversie funcțională, în Birmingam, UK.Inițial clădiri destinate locuirii, acestea au devenit mici ateliere de producție din industria de bijuterii. O dată cu dezvoltarea acestei ramuri a industriei, în Cartierul West Midlands au existat mai multe astfel de conversii.
Practic dintr-un cartier rezidential, în 1861 acesta a ajuns în 1890 să fie locul de munca a peste 7500 de oameni, în mai multe astfel de clădiri ce au suferit conversii funcționale. În anul 1924, în cartierul West Midlands din Birningam s-a ajuns căîn industria de bijuterii dezvoltatăîn acest cartier să se ajungă la un numar de angajați în jurul cifrei de
Michael Stratton Industrial Buildings Regeneration and Conservation.pag 180
20,000. După recesiunea ce a urmat celui de-al Doilea Război Mondial, industria de bijuterii a fost grav afectatăși prin urmare, pânăîn anul 1985 s-a ajuns la doar 4000 de muncitori și 600 de ateliere, iar gradual cartierul West Midlands a suferit o reconversie funcțională, revenind la programul de arhitectură pentru care clădirile au fost proiectate inițial, redevenind locuințe. În urma acestui
Michael Stratton Industrial Buildings Regeneration and Conservation.pag 180
exemplu scot în evidență faptul că o intervenție de conversie funcționalătrebuie să fie reversibilă, întrucât un anumit program nou de arhitectură poate fi sustenabil pentru o perioadă limitată de timp. Cartierul West Midlands face parte în acest moment din Lista Monumentelor Conservate (Listed Status Conservation Area), reprezentând o dovadă a unei etape din dezvoltarea orașului Birningam iar anumite imobile sunt convertite în muzee. Concluziaeste căși în cazul unei conversii funcționale în cazul siturilor industriale este recomandabil ca intervențiile să poată fi reversibile.
Al doilea exemplueste conversia unui clădiri industriale de mari dimensiuni, respectiv un depozit - Kiln Warehouse, din Newmark Nottinghamshire, exemplu care este și el protejat prin faptul că este încadrat în Lista Zonelor Protejate(Listed Status Conservation Area) fiind încadrat în gradul II de importanță. Depozitul Klin
Michael Stratton Industrial Buildings Regeneration and Conservation.pag 183
a fost realizat în anul 1857, fiind printre primele clădiri din Regatul Unit al Marii Britanii și probabil printre primele din lume, realizate din beton armat. Firma de arhitectură a arhitectului Allen Tod a fost responsabil, la sfârsitul anilor 1990, de conversia funcțională a acestui imobil, noua funcțiune fiind cea de birouri, devenind Centrul și birourile a Departamentului ce se ocupă cu retelele de apădin Marea Britanie - Centre and offices for British Waterways. Am ales acest exemplu pe de o parte pentru a pune în evidență faptul căși clădiri care sunt realizate din beton masiv și prin urmare pot fi foarte greu recompartimentate, pot fi subiectul unei conversii funcționale și totodată pentru faptul ca o conversie funcțională trebuie să fie precedată de un studiu de sustenabilitate a funcțiunii propuse.
Practic nu orice fel de funcțiune se poate asocia clădirilor cu astfel de structuri.În general tipul cel mai întâlnit de construcții ce aparțin siturilor industriale este asociat “halei”, un plan liber, ușor compartimentabil și prin urmare mai facil de transformat din punct de vedere funcțional. Conversia depozitului Kiln Warehouse este o dovadă că existăși excepții dar și că aceste excepții pot fi obiectul conversiilor funcționale. Remarc totodată faptul că deși și-a schimbat funcțiunea și nu a devenit un muzeu care să conserve în totalitate sau mare parte din ceea ce a fost în anii 1800, clădirea este considerată importantă fiind protejată ca monument istoric.
CAPITOLUL VI. Sustenabilitatea interventiei
Sustenabilitatea intervențiilorși proiectarea ecologică se poate realiza prin respectarea standardelor Regulament European 305.Este bine ca intervențiile să poată fi reversibile iar la finalul duratei de utilizare a noului program de arhitectură aceste produse și subansambluri să poată fi demontate și reutilizate.Reutilizarea se poate face atât prin demontare și montare, eventual adaptareîn alt sit cât și prin reciclarea materialelor și subansamblurilor constructive. Conversia functionala este un demers sustenabil in sine prin faptul ca situl, cladiriile sunt “reutilizate”, vorbind practic de o “reciclare in situ”.
VI.1. Conversia funcțională să prevadă posibilitatea unei reconversii in viitor. Un program de arhitectură care în prezent este sustenabil pe situl industrial, poate să-și piardă aceastăcaracteristicăîn viitor. De aceea interventiile necesare adaptarii constructiei la noua functiune, trebuie sa fie reversibilă.
VI.2. Conversia funcțională trebuie să respecte regulamentele și normativele în vigoare
Totodată trebuie analizat în funcție de noua funcțiune, dacă aceasta poate respecta normativele de siguranțăîn exploatare. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)
Securitatea la incendiu: Construcția sau situl pe care se face conversia trebuie să respecte normativele de siguranță la incendiu conform cu noul program de arhitecturăși cu standardele ce trebuiesc respectate în acest sens. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)
Igiena, sănătate si mediu- trebuie avut in vedere că o construcție industrială are sau a avut alte principii și reguli de proiectare, aici referindu-mă la gradul de vitrare iluminare naturalăși artificială. O nouă funcțiune trebuie aleasă sau adaptatăastfel încât noul program de arhitectură să nu afecteze sănătatea utilizatorilor și totodată să nu afecteze mediul. Aici mă refer la SBS (sick building syndrom), acestea trebuie avute în vedere în proiectare. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)
Protecția Acustică- Diferențele de standarde acustice pot fi mari, mai ales dacă vorbim de un program mare de arhitectură industrială care generează un grad mai mare sau mic de zgomot. De la caz la caz și în funcție de noua funcțiune, trebuiesc avute în vedere si noile cerințe de protecție fonică corespunzătoare noului program de arhitectură. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)
Economia de energie și eficiența energetică. Construcțiile trebuiesc adaptate din punct de vedere termic și să conțină pe cât se poate tehnologii cât mai noi și cât mai prietenoase cu mediul. Totdată se poate urmări, în funcție de tipul de program de arhitecturăcapacitatea de independent din punct de vedere al resurselor a clădirii. Vorbim practic de panouri solare, sisteme performante de conservare a energiei, proiectare pasivăși activă. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)
Management-ul gunoaielor- trebuie să se țină cont de impactul asupra mediului pe care îl are noul program de arhitectură atât în contextul sitului cât și a ariei ce poate fi delimitate ca fiind influențabilă de noul proiect. Modificări a fluxului de circulatie atât pietonală cât și rutieră, schimbarea contextului a unei zone cu un anumit specific, etc. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)
Durabilitate (Regulament 305). La sfârșitul perioadei de utilizare, este recomandabil ca mare parte din materile și produse și subansambluri să poată fi reutilizate. Acestea pot fi reutilizate atât prindemontare și remontare și proiectarea acestora trebuie să faciliteze aceste lucruri, prin adaptare, modificări considerate acceptabile din punct de vedere a eficienței economice sau în cel mai rău caz prin recilcare. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii).
Pentru a stabili ce poate fi demolat și ce nu, trebuie să avem în vedere și criteriile de valoare architectural-culturala a clădirii și trebuie facută o analiză asupra gradului de importanțăși valoare și asupra costurilor de reabilitare. Cu siguranță, dacă avem de-a face cu clădiri cu valoare arhitecturală sau culturală mare, costurile de reabilitare trebuie să se subordoneze acestor valori, întrucât valoarea architectural culturală nu poate fi estimata financiar. Însăîn situația în care valoarea architectural culturală este contestabilă, putem pune în prim plan criteriile de cost, existând cazuri în care costurile restaurarii sunt foarte mari și trebuie analizat dacă produsul final al clădirii restaurate va reprezenta o valoare pentru prezent și viitor.
Dupa ce se stabilește ceea ce este valoros și merită păstrat, este preferabil ca intervențiile să se facă cu materiale sau subansambluri ce pot fi îndepărtate ulterior și posibil a fi reutilizate, fie prin adaptare sau în ultima situație prin reciclare. Structuri metalice, din lemn sau carbon pot fi proiectate din start cu posibilitatea de demontare și reutilizare. Practic proiectarea trebuie sățină cont din start asupra acestei direcții propuse, astfel încât, dupa terminarea perioadei de utilizare sau dupa o eventuală reconversie, aceste material sau sub/ansambluri să poată fi refolosite. Totodată se pot face eforturi pentru ca noua clădire să fie mai prietenoasă cu mediul, iar pentru aceasta proiectarea trebuie să-i asigure pe lângă o economie de resurse și posibilitatea de a-și genera singura resursă de energie.
Sustenabilitatea intervențiilorși proiectarea ecologică se poate realiza prin respectarea standardelor Regulament European 305.Este recomandabil ca intervențiile să poată fi reversibile atât în situația în care situl este clasificat monument istoric sau nu, iar la finalul duratei de utilizare a noului program de arhitectură aceste produse și subansambluri să poată fi demontate și reutilizate.Reutilizarea se poate face atât prin demontare și montare, eventual adaptare în alt sit cât și prin reciclarea materialelor și subansamblurilor constructive.
Siturile industriale au înglobatăîn general o investiție mare de energie (embodied energy) și aceasta trebuie preluată adaptatăși reutilizată. Această energie[33]și precum și eventuala investiție trebuiesc puse în raport cu valoarea economicăși sustenabilitatea noului program de arhitecturădar și cuimportanța protejării valoarilor arhitecturale, stilistice și istorice a sitului. În situația în care acest sit sau părți din acest sit au o valoare aceasta trebuie păstratăși înglobatăîn noul proiect de arhitectură. Dacă părți din sit nu au valoare trebuie evaluat dacă este mai eficient ca acestea să fie demolate sau adaptate pentru noul program de arhitectură.
Criteriile de evaluare a clădirilor existente trebuie să aibă la bază standardele de CE 106/89 sau a legii echivalente din România 10/1996. Rezistența și stabilitate: trebuie evaluată rezistența și stabilitatea clădirii și dacă acestea sunt conforme cu noul program de arhitectură, unde este posibil să existe noi standarde de rezistență din pricina altor solicitari atât fixe cât și variabile.
În contextul unei perioade în care siturile industriale nu mai urmăresc funcțiunea pentru care au fost realizate. mare parte din aceste situri sunt abandonate sau sunt folosite necorespunzător, aici referindu-mă direct la faptul căîn cele mai multe cazuri nu respectă normele de siguranțăîn exploatare. Normele de siguranțăîn exploatare sunt cu atât mai greu de îndeplinit cu cât diferențele privind cerințele funcțiunii actuale și celei existente inițial sunt mai mari. Principalul scop al conversiei funcționale a siturilor industriale trebuie făcută pentru a reintergra situl lipsit de funcțiune în cadrul orașului în vederea valorificării potențialului său și a regenera contextul.(argument de autoritate Judith Alfrey/Tim Putnam –The Industrial Heritage, pp 16-22)
Energie utilizată/amprenta de carbon a clădirii pe parcursul duratei de funcționare, importanța reintegrării sitului în contextual urban actual. Conceptul de imbodied energy, energie înmagazinatăîn clădire, energie ce poate fi reutilizatăîn cadrul unui nou program de arhitectură, care să fie adaptat clădirii existente, cu toate modificările necesare siguranței în exploatare. Construcțiile trebuie să corespundă, atât în ansamblu, cât și pe părți separate, utilizării preconizate, ținând seama mai ales de sănătatea și siguranța persoanelor implicate de-a lungul întregului ciclu de viață al construcțiilor. În condițiile unei întrețineri normale, construcțiile trebuie să îndeplinească aceste cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor pe o durată de utilizare rezonabilă din punct de vedere economic.
Totodată, din punct de vedere al condițiilor de rezistență mecanică și stabilitate trebuie avut în vedere că proiectarea inițială s-a raportat asupra unor normative cu standarde ce pot fi diferite față de normativul de proiectare în vigoare, respectiv Normativul de proiectare P100-1/2013 și asupra faptului că cerințele de rezistență mecanicăși stabilitate sunt influențate și de funcțiunea pe care clădirea trebuie să o îndeplinească. Având în vedere că intervenția conversiei funcționale implicăschimbarea funcțiunii, trebuie avut în vedere cănoul program de arhitectură să corespundă standardelor actuale de proiectare P100-1/2013 conform noii funcțiuni propuse. Astfel trebuiesc elimitante riscurile de prăbușire a întregii construcții sau a unei părți din aceasta, trebuiesc stabilitate limitele admisibile ale deformațiilor, riscuri de deteriorare a unor părți din construcție sau instalații și echipamente sau oricărei deformații majore față de evenimentul cauzator inițial.
Conversia funcțională trebuie sățină cont în acelasi timp de factori ce țin de securitatea la incendiu, astfel încât clădirea să se comporte conform reglementărilor în vigoare în această situatie. Principalele condiții în acest sens impun stabilitatea elementelor portante ale construcției pe o perioadă determinată de timp, scenariul de incendiu care să stabilească modul în care ocupanții pot parăsi construcția și cum se acționeazăîn vederea salvării acestora, precum și siguranța echipelor de intervenție, evitarea propagării focului la construcțiile învecinate precum și modul în care este asigurată respirația în zona evacuarilor de urgență, prin prevederea a unor trape de fum și sisteme de ventilație care să funcționeze independent de restul clădirii.
Conversia funcțională trebuie sățină cont și de normele de igienă, sănătate și mediu înconjurător Regulamentele în vigoare reglementează necesitatea ca imobilele să fie proiectate și executate astfel încât să nu reprezinte pe durata lor de viață riscuri pentru igiena sau pentru sănătatea și siguranța utilizatorilor construcției, a ocupanților sau a vecinilor, nici să exercite un impact exagerat de mare asupra calității mediului sau a climei pe întregul lor ciclu de viață, în cursul construirii, utilizării, demolării sau a diferitelor tipuri de accidente [34]menționate înJurnalul Oficial al Uniunii Europene L 88/33 RO din 4 aprilie 2011.
Conversia funcțională trebuie sățină cont și de normele de siguranțăși accesibilitate în exploatare. Astfel normativele în vigoare reglementatează faptul că proiectarea intervențiilor asupra clădirilor și imobilelor parte sitului industrial să fie realizate astfel încât “executate astfel încât să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidente sau pagube în cursul funcționării sau al utilizării, cum ar fi alunecări, căderi, loviri, arsuri, electrocutări, leziuni cauzate de explozii și tâlhării. În special, construcțiile trebuie să fie proiectate și executate astfel încât să fie accesibile și utilizabile pentru persoanele cu dizabilități”conform extrasului din Conform Directivei Europeane 305.
Conversia funcțională trebuie sățină cont și de protecția împotriva zgomotului, mai exact de factori ce țin de izolarea fonică. Astfel construcția a carei funcțiuni tocmai a fost schimbată trebuie adaptată astfel încat zgomotul perceput de către ocupanți sau de către persoane aflate în apropiere să fie menținut la un nivel la care să nu fie periclitată sănătatea acestora și să le permită să doarmă, să se odihnească și să lucreze în condiții satisfăcătoare.
Reglementările de economie de energie și izolație termică trebuie respectate și ele pe cât posibil. În acest sens conversiile funcționale prezintă un caz special întrucât izolarea termică spre exemplu, fie că vorbim de pereții exteriori sau tâmplaria exterioară. De cele mai multe ori valoarea clădirii este dată de estetica generală a construcțieiși particular de elemente de vocabular architectural, cum ar fi anumite decorații sau tratamente ale fațadei, ce nu pot fi suportul unei termoizolații. În același sens mă refer și la elementele de tâmplărie, în mare parte pe structuri metalice, elemente ce trebuiesc păstrate și care nu pot fi înlocuite cu tâmplarie termoizolantă. La aceste reglementări, construcția propusă conversiei funcționale trebuie să se adapteze pe cât posibil, astfel încat să nu se altereze scopul final de protejare a elementelor semnificante ale construcției. O îmbunătațire a caracteristicilor date de economia de energie și eficiența din punct de vedere al consumului de resurse se poate realiza în planul instalațiilor de încălzire, răcire, iluminare și ventilare trebuie astfel proiectate și executate încât consumul de energie necesar funcționării să fie mic, ținând cont de ocupanți și de condițiile locale de climă. Construcțiile trebuie, de asemenea, să fie eficiente din punct de vedere energetic, consumând cât mai puțină energie pe parcursul invervențiilor necesare pentru realizarea conversiei funcționale.
Făcând o paralelă la conversia funcțională privită ca reciclare în situ, o valoare de reutilizare ce poate fi privită totodată ca o soluție de economie în consumul resurselor precum și evitarea eventualelor costuri generate de demolarea siturilor industriale, modul în care se realizează adaptarea clădirilor pentru a deservi noua funcțiune, ar trebui să fie și el o dovadă a demersului de economie a resurselor. Intervențiile trebuiesc astfel executate urmărind ca utilizarea resurselor naturale să fie sustenabilă și să asigure în special următoarele: “reutilizarea sau reciclabilitatea construcțiilor, a materialelor și părților componente, după demolare; durabilitatea construcțiilor; utilizarea la construcții a unor materii prime și secundare compatibile cu mediul” conform Directivei Europene 305.
Concluzii:
Scopul conversiei funcționale este acela de a valorifica potențialul clădirilor, de a regenera țesutul urban și totodată de a asigura mentenanțăîn sensul evitării degradarii siturilor și construcțiilor industriale.Conversiile funcționale au la bază folosirea energiei înmagazinate în clădiri- embodied energy, însă decizia de a face o astfel de intervenție trebuie să aibă la bază o analiză amănunțită cu criterii bine stabilite, care săidentifice valoarea arhitectural culturalăa clădirii. Costurile de restaurare și conversie și pot fi cazuri în care anumite părți din clădiri sau clădiri din anumite situri industriale pot fi demolate în situația în care acestea nu au o valoare architectural culturală semnificativăși costurile intervenției nu sunt sustenabile în raport cu finalitatea unui astfel de proiect de conversie.
In urma cercetarea acestei teme am urmarit sa scot in evidenta importanta faptului ca:
1.Conversia funcțională care este sustenabilă la un moment dat pe un sit industrial, poate să nu mai fie utilă peste o anumită perioadă de timp, iar intervențiile necesare conversiei funcționale, de la proiectare până la punere în opera trebuie să prevadă această premisăși să permităîndepărtarea facilă aelementelor, subansamblurile și a construcțiilor realizate. În același timp, după realizarea procesului de arheologie industrială, proces ce stabilește ce elementele sunt semnificative pentru a fi păstrate, conservate și reintegrate în noul proiect, proiectarea să se facă astfel încât aceste elemente semnificative să nu fie alterate în urma conversiei funcționale.
2. Plecând de la premisele de mai sus, intervențiile în siturile industriale să se facă cu materiale și subansambluri ce pot fi reutilizate sau reciclate. Dacăîn perioada industrială nu exista planificată reutilizarea materialelor și subansamblurilor, o astfel de abordare reprezintă o evoluție în modul de proiectare. Această intenție presupune o proiectare care să aibăîn vedere posibilitatea de montare/demontare facilă, care să nu presupună consum mare de resurse tocmai pentru că acest proces în sine să fie sustenabil, în momentul în care sustenabilitatea programului conversiei funcționale va fi pus sub semnul întrebării în viitor.
VI.1 Conversia funcțională reprezintă o soluție semnificativă de intervenție la nivel urban care are ca scop valorificarea potențialului cultural și economic a siturilor industriale. Plecând de la premisele că siturile industriale reprezintă o mărturie a unei perioade semnificative din istoria orașului și că aceste situri reprezintă puncte de reper în oraș, am ajuns la concluzia ca păstrarea în și re-utilizarea acestor situri prin schimbare funcțiunii reprezintă o soluție de intervenție ce va avea un impact major asupra peisajului urban. Conversia funcțională a siturilor industriale poate fi o direcție majoră abordată de administrația localăîn vedere regenerării urbane a unor zone din oraș, în special în cazul orașelor care au foste platforme industriale, care în acest moment sunt abandonate sau folosite necorespunzător, fără un proiect de autorizație, care să asigure respectarea normativelor de siguranțăîn exploatare.
VI.2 Conversia funcțională, prin implementarea unui nou program de arhitectură facilitează protejarea construcțiilor și a siturilor industriale.
După finalizarea procesului de arheologie industrialăși stabilirea elementelor semnificante în cadrul sitului, acestea ar trebui conservate, restaurate dupa caz. Noile funcțiuni trebuie să fie compatibile sau ușor adaptabile sitului industrial, astfel încât elementele semnificative ce trebuiesc păstrate și conservate să nu aibă de suferit. Un nou program de arhitecturăînseamnă totodată o îngrijire permanentă a clădirilor.
VI.3 Conversia funcțională trebuie să se facăținând cont de normele actuale de proiectare, specific noului program de arhitectură.
Proiectarea clădirilor industriale a ținut cont de normativele în vigoare la momentul construirii. Prin schimbarea funcțiunii, în urma conversiei funcționale se ințelege totodatăși asigurarea că aceste ansambluri sunt adaptate la noile normative ce se adresează noii funcțiuni. Astfel noile intervenții trebuie să respecte normativele privind condițiile de rezistență mecanicăși stabilitate, securitate la incendiu, normele de igienă, sănătate și mediu înconjurător, normele de siguranțăși accesibilitate în exploatare, Protecție împotriva zgomotului, Economie de energie și izolare termică și Utilizare sustenabilă a resurselor naturale, conform directivei Europene 305.
VI.4 Invervențiile să fie reversibile și conversia funcțională să prevadă necesitatea unei reconversii pe viitor.
Necesitatea conversiei funcționale dovedește faptul că o construcție ce a fost proiectată cu un anumit scop, pentru a deservi o anume funcțiune poate fi abandonatăîn momentul în care programul de arhitectură pe care l-a deservit nu mai este sustenabil. Tocmai în acest sens concluzionez faptul că o interventie de conversie funcțională care este justificată acum să nu-și mai aibe scopul pe viitor.
VI.5 Conversia funcțională trebuie să se facă cu intervenții ce folosesc materiale, structuri sau subansambluri ce pot fi reutilizate sau reciclate
Reutilizarea se poate face atât prin demontare și montare, eventual adaptare în alt sit cât și prin reciclarea materialelor și subansamblurilor constructive. Conversia functionala este in sine un demers de “reciclare in situ”, prin reutilizarea cladirilor si a energiilor inmagazinate(conceptul de embodier energy) in situl industrial.
[1] c. 1300, from Old French convertir, from Vulgar Latin *convertire, from Latin convertere "turn around, transform," from com- "together" +vertere "to turn". Originally in the religious sense. The Latin word is glossed in Old English by gecyrren, from cierran "to turn, return." Related: Converted; converting.
http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search= conversionem
[2] mid-14c., originally of religion, from French conversion, from Latin conversionem (nominative conversatio), noun of action from past participle stem of convertere. General sense of "transformation" is early 15c. Of buildings, from 1921. Conversion disorder "hysteria" (attested from 1946 but said to have been coined by Freud) was in DSM-IV (1994). http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=convertere
[3] 1630s, "pertaining to function or office," from function (n.) + -al (1), or from Medieval Latin functionalis. Meaning "utilitarian" is by 1864; specific use in architecture is from 1928. Related: Functionally; functionality.
http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=function
[4]Industrial archaeology is an interdisciplinary method of studying all the evidence, material and immaterial, of documents, artefacts, stratigraphy and structures, human settlements and natural and urban landscapes [2], created for or by industrial processes. It makes use of those methods of investigation that are most suitable to increase understanding of the industrial past and present. Extras din Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003,http://ticcih.org/about/charter/
[5]early 15c., from Latin contextus "a joining together," originally past participle of contexere "to weave together," from com- "together" (see com-) + texere "to weave, to make" http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=context
[6]"place or position occupied by something," especially with reference to environment, late 14c., from Anglo-French site, Old French site "place, site; position," and directly from Latin situs "a place, position, situation, location, station; idleness, sloth, inactivity; forgetfulness; the effects of neglect," from past participle of sinere "let, leave alone, permit," from PIE *si-tu-, from root *tkei- "to settle, dwell, be home" (see home (n.)). http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=sit
[7]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003,Industrial heritage consists of the remains of industrial culture which are of historical, technological, social, architectural or scientific value. These remains consist of buildings and machinery, workshops, mills and factories, mines and sites for processing and refining, warehouses and stores, places where energy is generated, transmitted and used, transport and all its infrastructure, as well as places used for social activities related to industry such as housing, religious worship or education.
[8] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015,p.1, “Their embodied energy helps environmentalists to deliver sustenable development goals. Adapting and repurposing them are now mainstream strategies for urban planners.
[9]Gracia Dorel-Ferré, Louis Bergeron, Le patrimoine industriel: Un nouveau territoire, Liris, 1996, p.93, “a fait avancer des front une connaisance systematique de ce patrimoine, le travail de protection des sites les plus significants et, paralllelment, la recherche et la publication de ses resultats, dans les limites des possibilites budgetaires”
[10]James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p.1, What is industrial heritage?...We have to put this question to many people in several countries and received diverse answers: piecing tougheter the remnants of log lost(or not so long lost) industry to understand how it functioned, protecting and carrying for buildings, sites and machinery because of their technical, historical and aesthetics intereset, finding new uses for redundant but irreplaceable elements of the industrial landscape…Using the results of the above to show how past generations lived and worked
[11]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003, ticcih.org/wpcontent/uploads/2013/04/TICCIH_Charter_ROMANIAN.doc, The importance of identification, recording and research…Every territory should identify, record and protect the industrial remains that it wants to preserve for future generations.
[12]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003, ticcih.org/wpcontent/uploads/2013/04/TICCIH_Charter_ROMANIAN.doc, The criteria for assessing industrial buildings should be defined and published so as to achieve general public acceptance of rational and consistent standards. On the basis of appropriate research, these criteria should be used to identify the most important surviving landscapes, settlements, sites, typologies, buildings, structures, machines and processes.
[13]Carta patrimoniului industriaTICCIH,2003, ticcih.org/wpcontent/uploads/2013/04/TICCIH_Charter_ROMANIAN.doc, International co-operation is a particularly appropriate approach to the conservation of the industrial heritage through co-ordinated initiatives and sharing resources. Compatible criteria should be developed to compile international inventories and databases.
[14] Judith Alfrey Nfa, Tim Putnam, The Industrial Heritage: Managing Resources and Uses, Routledge, 1992, p. 36 To explain the transformation whitch is taking place in heritage culture, however, it is necessary to do more tham explain acces to new cultural resources…an interest in ordinary things and aspects of life which would have been ruled out in a period when there was a greater formality in relations between people being formalized in technostrucure.
[15]Judith Alfrey Nfa, Tim Putnam, The Industrial Heritage: Managing Resources and Uses, Routledge, 1992, p. 36, The growing importance of leisure learning and the demand for cultural development in leisure of which a large part is heritage related – especially among social groups involved in tehnostructure –yet at the same time a resistance to didacticism and a skeptical approach to official culture…The enormous interest in local heritage especially shown among those who have chosen to live in an area, rather than long-established inhabitans
[16] Carol Bertens, Redeveloping Industrial Sites, Wiley, 2010, p. 21, “The industrial aesthetic has often been more admired by architects and artists than the public at large; however, the clean lines and expansive volums that design ideas now please the modern eye and aesthetic, akey to renovation succes”
[17] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p.12,” Sustenability-This is manifest in the movement, worldwide, to recicle industrial buildings whitch, having enjoyed one life, are now reduntand. For long seen as liabilities this are encreasingly appreciated as assetpin-waiting, ready to be adapted to another perhaps alien purpose unconnected with , or quite alien with their history ”
[18] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 7, “All this raises the question of whether, given the overwhelming magnitude of three hundred-year-old industrial experience, it was a history and heritage that matters and, if so, why and to whom”
[19]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003,http://ticcih.org/about/charter/Industrial archaeology is an interdisciplinary method of studying all the evidence, material and immaterial, of documents, artefacts, stratigraphy and structures, human settlements and natural and urban landscapes [2], created for or by industrial processes. It makes use of those methods of investigation that are most suitable to increase understanding of the industrial past and present.
[20] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 55, Now “traditional curatorship” provides neither necessary nr sufficient means to this end, but the curatorial agenda represents a nexus of activities which cannot safely by disregarded:A contiuning search to identify and secure significant cultural artefacts and documents The evaluation, study and care of this heritage consequently; Extending a network of cultural recognition and guardianship Augmenting the heritage resourse thus; Providing both the infrastructura for the success of more diverse and expensive programme of used and enriching of interpretive programme content
[21] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 55, The following are typical examples of the new management issues and problems which arise with an expanded heritage and the claims of access to it.
[22] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 55, “Dealing with an expanded object field; a problem of know-ledge on one level-of inventory, but also of conservation policies-establishing priorities and extending responsibility for care.”
[23] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 7, “Recognition of new constituencies as legitimate; improving acces to resources, adjusting to need; marketing. Reconciling and extending modes of use; dealing with clashes of conservation and developmental objectives, living with the reappropiation of heritage forms.”
[24] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 7 “Running hybrid cultural institutions and collaborations. Establishing a cultural resources strategy…negotiating political conflicts
[25]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003, I, The industrial heritage should be seen as an integral part of the cultural heritage in general. Nevertheless, its legal protection should take into account the special nature of the industrial heritage. It should be capable of protecting plant and machinery, below-ground elements, standing structures, complexes and ensembles of buildings, and industrial landscapes. Areas of industrial waste should be considered for their potential archaeological as well as ecological value.
[26]Carta patrimoniului industriaTICCIH, 2003, The most important sites should be fully protected and no interventions allowed that compromise their historical integrity or the authenticity of their fabric. Sympathetic adaptation and re-use may be an appropriate and a cost-effective way of ensuring the survival of industrial buildings, and should be encouraged by appropriate legal controls, technical advice, tax incentives and grants.
[27]Carol Bertens, Redeveloping Industrial Sites, Wiley, 2010, pag 7,“Abandoned and underutilized sites often occupy substantially large areas near their cities central districts, sections that the municipalities now need to renew in order to grow. Cities have various strategies at their disposal to guide the direction of this new growth through public policies without necessarily investing in direct expenditures of public founds”
[28] Carol Bertens, Redeveloping Industrial Sites, Wiley, 2010, pag 45, “Industrial sites that dominated once…now block views and impede recreation”
[29]Idem-There is a variety of things that can be, or need to be, doneand which we have seen done with industrial heritage. These relations to heritage emcompass attemps: to explore, to investigate, to learn how to care for resources practically, to share and to show, to place one’s self, one’s surroundings, to learn from, wonder at, be inspired by,to remember, memorialise, to possess, to value TTIH ,p 54
[30]Marcus Binney, Francis Machin, Ken Powell, Bring future The re-use of Industrial Buildings, Save Britain's Heritage, 1990, p. 26, “United States has shown the way…using government incentives with imagination”
[31]Marcus Binney, Francis Machin, Ken Powell, Bring future The re-use of Industrial Buildings, Save Britain's Heritage, 1990, p. 26, “One attractive feature of the American rehabilitation scene is the willingness to take a superficially unappealing or mundane structure and make something positive of it. The old American Machine and Foundry Co Plant in Brooklyn, NY, was considered an <> after its closure in 1969, but this early 20th century building was successfully converted into Lutheran Medical Center, a 532 bed Hospital”
[32] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 1“Singular but challenging too, its technical complexity, its economic weight, its scale and magnitude, its social consequiences as well as the negative perception that sometimes hamper its appreciation. What should we make of the industrial heritage, how can we make the most of it, the best of it…Their embodied energy helps environmentalists to deliver sustenable development goals. Adapting and repurposing them are now mainstream strategies for urban planners.”
[33]James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 12,” Sustenability-This is manifest in the movement, worldwide, to recicle industrial buildings whitch, having enjoyed one life, are now reduntand. For long seen as liabilities this are encreasingly appreciated as assetpin-waiting, ready to be adapted to another perhaps alien purpose unconnected with, or quite alien with their history”
[34]Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,L 88/33 RO, 2011, emanații de gaze toxice; emisii de substanțe periculoase, de compuși organici volatili (COV), de gaze care produc efect de seră sau de particule periculoase în aerul din interior sau în atmosferă; emisie de radiații periculoase; (d) scurgerea de substanțe periculoase în apa freatică, apa marină, apa de suprafață sau în sol; scurgerea de substanțe periculoase în apa potabilă sau substanțe care au un impact negativ diferit asupra apei potabile; evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau lichide; (g) prezența umidității în anumite părți ale construcției sau pe suprafețe din interiorul acesteia.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu