Arhitectura se face doar din perspectiva economica, arhitectura nu se mai face pentru oameni

Am observat ca una din cele mai pregnante caracteristici a noastre, este aceea de a ne plangem. Ne plangem de precaritatea societatii, ne plangem de calitatea arhitecturii care rasare, dar mai putin de noi. Pe principiul nimeni nu e vinovat, nimeni nu poate face nimic, stam si privim cum, din ce in ce mai multe noi cladiri vin sa urateasca orasul. 

Cladirile de birouri sunt toate la fel, cam aceeasi producatori de pereti cortina. Ceea ce difera este regimul de inaltime si ritmul tamplariei, care de cele mai multe ori, ori este fals, ori este pseudo ritm sau poate nu suntem noi capabili sa-l intelegem, urmarind un algortim mai complex. 

Blocurile de locunite sau locuintele colective sunt si ele un martor ce sustine ideea ca mare parte din ce se proiecteaza, se proiecteaza doar din perspectiva economica. Doar polistiren expandat, aceleasi tamplarii albe, tencueli de 5 mm, etc. 

Arhitectura se face doar din perspectiva economica,  arhitectura nu se mai face pentru oameni